Încep de dimineaţă..o nouă zi,o altă viaţă.
Cineva-mi tot îngână în minte
Nu poate fii decât conştiinţa mea.
Ai uitat cine sunt?
Cine sunt eu?Cine eşti tu!
De-alungul timpului te caut şi găsesc decât o ceaşcă de ceai.
Sorb din ea..simt aroma îndurerată a celui mai crunt coşmar al nostru.
Tu m-ai uitat dea-binelea?
Aş fi înţeles motivul dramei...
Că cel cu care vorbeşti este de fapt o persoană scoasă din tipar.
..şi alte 4 catastrofe naturale
E firesc?
Preferi să mă vezi înnecându-mă în ceai
Şi privind cu ochi negri pe geam?
E o zi frumoasă,o zi în care stau în casă
Rugându-mă să ies cât mai repede afară
Ai uitat !
Cât în stele şi în lună
Doar e duminică ...
E firesc..
Stau în bucătărie cu ceaşca de ceai în mână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu